Ce rugăciune trebuie spusă, pentru a ne pregăti să mergem la biserică!

Înainte să mergem la biserică trebuie să nu uităm niciodată că Dumnezeu ne așteaptă acolo să pășim cu inima deschisă. El ne oferă cele mai de preț daruri ale Sale, căci ne așteaptă să intrăm în casa Lui. Pentru a ne pregăti să devenim oaspeții Domnului, trebuie să rostim această mică rugăciune, chiar înainte să plecăm de acasă! „Doamne Iisuse Hri...

vladimir putin varsta

Vladimir Vladimirovici Putin (în rusă: Влади́мир Влади́мирович Пу́тин, n. 7 octombrie 1952, Leningrad, URSS, astăzi Sankt Petersburg, Rusia) este un om politic rus, fost membru PCUS. În prezent ocupă pentru a treia oara funcția de președinte al Federației Ruse. A devenit președinte interimar al Rusiei la data de 31 decembrie1999, după ce președintele Boris Elțîn își dăduse demisia, iar apoi a câștigat alegerile prezidențiale din anul 2000. În 2004, el a fost reales pentru un al doilea mandat, care a durat până în 7 mai 2008.

Din cauza limitei prevăzute de Constituție, Putin nu a mai putut candida pentru un al treilea mandat prezidențial consecutiv în 2008, dar după victoria succesorului sprijinit de el, Dmitri Medvedev în alegerile prezidențiale, Putin a fost numit de acesta prim-ministru al Rusiei. Putin a ocupat această funcție în intervalul 8 mai 2008 – 4 martie 2012. În 2012 a devenit pentru alți 6 ani președinte al Federației Ruse (în urma modificării Constituției).

Un ochi bionic va transmite imaginile direct în creier

Oamenii de ştiinţă australieni lucrează la construirea unui dispozitiv sofisticat, asistat de computer, comparabil cu un ochi artificial care va permite persoanelor nevăzătoare să perceapă vizual mediul din jur.

Proiectul este dezvoltat de cercetătorii de la Universitatea Monash, Australia, iar testele pe oameni vor începe în 2014.

Dispozitivul constă într-o minusculă cameră video - care joacă rolul unei retine - montată în interiorul unor ochelari.

Imaginile captate sunt transformate în semnale şi transmise unui cip electronic implantat în creier, în zona cortexului vizual, regiunea cerebrală în care se formează imaginile.

Fiecare pacient va avea implantate până la 14 plăcuţe minuscule, fiecare având dimensiunile de 8x8 mm şi cuprinzând cca. 500.000 de tranzistori şi 45.000 electrozi subţiri cât un fir de păr.

Aceste plăcuţe vor recepţiona imagini alb-negru, de mică rezoluţie, de la o unitate de procesare legată la camera video, şi le vor transmite cortexului vizual.

Acest dispozitiv ar putea avea un impact foarte mare asupra persoanelor nevăzătoare. În prima fază, cercetătorii cred că el ar putea fi utilizat alături de mijloacele tradiţionale de ajutorare a acestor persoane (precum bastonul special sau câinii-călăuze), dar speră ca, prin îmbunătăţirea, în timp, a tehnologiei, aceasta să devină suficient de performantă pentru a oferi nevăzătorilor o percepţie vizuală satisfăcătoare asupra lumii din jur.

În lume există, la ora actuală, cca. 160 de milioane de persoane nevăzătoare.

mariah bruna

Mariah Bruna and Kristina Floyd during Rock and Republic 2nd Anniversary Party at Bliss at Bliss in West Hollywood, California, United States. (Photo by Jesse Grant/WireImage) activitatea sa principală în lumea cinematografică este cea a interpretului, iar printre cele mai interesante opere putem menționa participarea la filmul After Sex (2007) de Eric Amadio, unde a jucat partea Raya.                   http://gslake.3xforum.ro/post/36/1/Mariah_Bruna/              

Muzeul este o instituție permanentă

Muzeul este o instituție permanentă, aflată în serviciul societății, deschisă publicului, care se ocupă cu strângerea, păstrarea, identificarea, catalogarea, analizarea, menținerea, conservarea și expunerea de diverse obiecte sau artefacte ce prezintă interes științific, istoric, artistic, tehnologic ș.a.m.d., în scopul studierii, educării, relaxării vizitatorilor, a oamenilor de știință.

Termenul de „muzeu” desemnează, de asemenea, clădirea propriu-zisă în care se găsesc păstrate, conservate și expuse acele obiecte, artefacte și/sau lucruri care au o legătură, într-un fel sau altul, cu civilizația umană.Cuvântul „muzeu” provine din latinescul museum (la plural musea), care la rândul său a fost preluat din greaca veche, mouseion, semnificând un loc sau un templu dedicat muzelor, divinități patronatoare a artelor și literelor în Grecia Antică. Ca atare, mouseion era, pentru grecii antici, o clădire special dedicată studiului și creației. Spre exemplu, unul din primele muzee create în istorie a fost un institut pentru filosofie și cercetarede pe lângă [[Biblioteca din Alexandria|biblioteca din Alexandria, fondat de Ptolomeu I Soter în jurul anului 280 î.Hr.În timp ce muzeele din alte epoci^[Când?] aveau tendința de a fi universale, muzeele moderne se concentrează pe un subiect particular sau chiar aparțin uneia sau mai multor categorii, precum artă, artă modernă, arte vizuale, arte aplicate, arheologie, antropologieși etnologie, etnologie și folclor, filatelie, istorie, istorie culturală, istorie militară, istorie naturală, numismatică, tehnologie, știință. În cadrul acestor subiecte de interes, muzeele se pot specializa și mai departe, devenind muzee de agricultură, geologie, istorie locală, de istoria aviației, pedologie sau petrografie.

Orice muzeu are o colecție de fond de obiecte și/sau artefacte selecționate din domeniul specific de reprezentare. Toate piesele muzeelor sunt catalogate și inventariate, având o evidență a achiziționării și provenienței lor. Sunt de asemenea periodic supuse analizei stării lor de conservare și trecute regulat printr-un proces de menținere și restaurare. Colecțiile tematice au fiecare cel puțin câte o persoană responsabilă de menținerea, păstrarea, conservarea și expunerea artefactelor.

20 de lucruri mai puțin cunoscute despre corpul uman

1. Aproximativ 50.000 de celule din corpul tău vor muri și vor fi înlocuite cu celule noi în timpul în care citești această frază. Ne construim un strat nou de piele în fiecare lună. Iată un lucru de necrezut despre corpul uman.

2. Există câteva lucruri unice la fiecare dintre noi, și nu este vorba numai despre amprentele digitale. Fiecare om are, de asemenea, o amprentă unică a limbii.

3. Fiecare centimetru pătrat al pielii tale conține 6 metri de vase capilare, 3,6 metri de fibre nervoase, 1.300 de celule nervoase 100 de glande sudoripare și 3 milioane de celule.4. Într-o oră, inima ta produce destulă energie pentru a ridica o tonă de oțel la un metru deasupra pământului.

5. Folosești o medie de 43 de mușchi ai feței tale atunci când te încrunți. E nevoie de doar 17 mușchi ca să zâmbești. Iată un amănunt despre corpul uman care îți spune că e mai ușor să fii vesel.

6. Celulele roșii sunt mereu în mișcare. După ce sunt create în interiorul oaselor, celulele fac aproximativ 250.000 de ture – străbat 96.000 de kilometri în fiecare călătorie – prin corp, înainte de a se întoarce la măduva osoasă, unde mor, 120 de zile mai târziu.

7. Corpul uman al unui nou-născut conține 300 de oase. La maturitate, râmânem cu doar 206 oase. Mai mult de jumătate dintre acestea sunt situate în mâini și picioare.

8. Inima bate, în medie, de 3 miliarde de ori pe timpul duratei de viață a unei persoane.9. Aorta este artera mare care trece prin centrul corpului tău. Are diametrul aproape cât al unui furtun de grădină. Știai acest fapt despre corpul uman? În contrast, capilarele, cele mai mici vase sanguine ale corpului, sunt atât de mici, încât e nevoie de zece unul lângă altul pentru a egala grosimea unui fir de păr uman.

10. O persoană obișnuită pierde 100 de fire de păr pe zi și peste un miliard de particule microscopice de piele. Scoate aspiratorul!

11. Ochiul uman poate să distingă până la un milion de culori diferite și să capteze mai multă informație decât cel mai mare telescop inventat vreodată.12. Când atingem ceva, semnalul călătorește prin nervi spre creier cu o viteză de 200 de kilometri pe oră.

13. Pielea este cel mai mare organ al corpului, dar este și un cabinet medicinal foarte mare. Pielea secretă substanțe antibacteriene și constituie primul strat de apărare în fața microorganismelor invadatoare. Majoritatea bacteriilor care ajung pe piele mor repede.14. Stomacul unui adult poate să primească până la 1,5 litri de material, dar asta nu înseamnă că trebuie să testezi această limită la fiecare masă. Cu cât știi mai multe despre corpul uman, cu atât ar trebui să-l îngrijești mai mult.

15. Unghiile și părul sunt făcute din aceeași substanță – keratină.16. În timpul primei luni de viață, un copil învață atât de multe lucruri, încât numărul de sinapse crește de le 50 de trilioane la 1 cvadrilion. În comparație, dacă restul corpului copilului ar răspunde cu o creștere egal de rapidă, acesta ar cântări 77 de kilograme la vârsta de o lună.

17. Asigură-te întotdeauna că încălțămintea ți se potrivește confortabil. Degetul mare este unul dintre cele mai importante părți structurale ale corpului. Acest apendice este responsabil în a ne ajuta să menținem echilibrul și să ne propulseze în față când mergem.18. Ficatul uman este responsabil pentru mai mult de 500 de procese distincte în corp. Este atât de important, încât dacă unei persoane i se îndepărtează chirurgical două treimi din ficat, organul va crește înapoi la mărimea sa inițială în doar patru săptămâni.

19. Bărbile sunt firele de păr care cresc cel mai repede din întreg corpul uman. Dacă un bărbat obișnuit nu și-ar tunde barba, aceasta ar crește de aproape 9 metri în timpul vieții.

20. O persoană obișnuită respiră de 23.000 de ori pe zi.

Poate creierul să fie "plin"?

Creierul este cu adevărat o minune. O bibliotecă aparent fără sfârșit a cărei rafturi adăpostesc cele mai prețioase amintiri, precum și cunoștințele pe care le-am câștigat în timpul vieții noastre. Dar există un punct în care acesta atinge capacitatea maximă? Cu alte cuvinte, creierul se poate umple?Și alte studii de comportament mai vechi au arătat că învățarea de noi informații ne poate face să uităm de ceilalți. În acest studiu, totuși, cercetătorii au folosit tehnici neuroimagistice pentru a demonstra modul în care acest efect survine în creier.

Studiul

Autorii cercetării au decis să investigheze ce se întâmplă cu creierul atunci când încercăm să ne amintim informații care sunt foarte asemănătoare cu cunoștințele pe care le avem deja. Acest lucru este important deoarece astfel de informații similare sunt mult mai probabil să interfereze cu cunoștințele existente - și lucrurile care se acumulează în minte fără a fi utile.

Pentru a face acest lucru, ei au examinat schimbările în activitatea creierului atunci când am încercat să ne amintim o anumită memorie în timp ce încercăm să ne amintim ceva similar ("memoria adversarului"). Participanții au fost învățați să asocieze un cuvânt (de exemplu, nisip) cu două poze diferite - Marilyn Monroe și o pălărie.

Ei au descoperit că, deoarece memoria specifică era amintită mai des, activitatea creierului asociată cu ea a crescut. Între timp, activitatea creierului din memoria adversarului a slăbit. Această schimbare a apărut mai accentuat în regiunile frontale ale creierului, cum ar fi cortexul prefrontal, în detrimentul structurilor cruciale de construcție a memoriei în centrul creierului, cum ar fi hipocampul, asociat de obicei cu pierderea memoriei.

Cortexul prefrontal, la rândul său, este implicat în mai multe procese cognitive complexe, cum ar fi planificarea, luarea deciziilor și recuperarea selectivă a amintirilor. Cercetările extensive arată că această parte a creierului lucrează cu hipocampul pentru a recupera anumite amintiri.

Dacă hipocampul este un motor de căutare, cortexul prefrontal este filtrul care determină memoria cea mai relevantă. Acest lucru sugerează că stocarea informațiilor nu este suficientă pentru a avea o memorie bună. De asemenea, creierul trebuie să poată accesa informații relevante fără a fi distras de informații similare. 

Mai bine să uiți

În viața de zi cu zi uitarea are avantaje clare. Imaginați-vă, de exemplu, că ați pierdut cardul bancar. Noul card va veni cu o nouă parolă. Cercetarea în acest domeniu arată că de fiecare dată când vă amintiți noua parolă, uitați treptat pe cea veche. Acest proces vă îmbunătățește accesul la informații relevante fără a lăsa să interfereze vechile amintiri.

Majoritatea dintre noi vor putea să se identifice cu frustrarea de a avea amintiri vechi care interferează cu amintiri mai noi și mai relevante. Încercați să vă amintiți, într-o parcare unde vă aflați astăzi, în ce vacanță ați parcat în același loc de parcare, dar săptămâna trecută. Acest tip de memorie (nou, dar similar) este susceptibil la interferențe.

Când obținem noi informații, creierul încearcă automat să le încorporeze cu informațiile deja existente în el, formând asociații. Iar când recuperăm aceste informații, amintim atât dorința, cât și cele asociate, dar irelevante.

Majoritatea cercetărilor anterioare s-au concentrat asupra modului în care putem învăța și aminti informații noi. Dar studiile curente încep să pună un accent mai mare pe condițiile în care ne uităm și importanța uitării începe să fie apreciată.

Blestemul memoriei

Un număr foarte mic de oameni sunt capabili să-și amintească aproape fiecare detaliu al vieții lor. Ei au hipertimiu sau "Sindromul Supermemorial" . Dacă vorbești despre o întâlnire, sunt capabili să-și amintească unde și ce făceau acea zi. Ar putea părea incredibil pentru o mulțime de oameni, dar oricine are această condiție, de obicei, găsește o calificare o povară. 

Unii spun că nu sunt capabili să se gândească la prezent sau la viitor, deoarece simt că trăiesc în mod constant în trecut, prinși în amintiri. Și asta am simțit toți dacă creierul nostru nu avea un mecanism pentru aruncarea informațiilor care nu mai sunt relevante.

La celălalt capăt al spectrului este un fenomen numit „uitare accelerată pe termen lung“, care este observat la pacienții cu accident vascular cerebral si epilepsie . După cum sugerează și numele, acești oameni uită informațiile recente mai rapid, uneori într-o perioadă de ore, în comparație cu ceea ce este considerat normal.

Se crede că acesta reprezintă un eșec în consolidarea sau transferul amintirilor noi în amintirile pe termen lung. Dar procesul și impactul acestei forme de uitare rămân neexplorate.

Ce studii în acest domeniu demonstrează că amintirea și uitarea sunt părți diferite ale aceleiași monede. De fapt, uitarea este modul în care creierul nostru trebuie să aleagă amintirile, astfel încât numai cele mai relevante ar fi gata să fie recuperate. Obligea obișnuită poate fi chiar un mecanism de siguranță, astfel încât creierul nostru nu va fi plin.

Endocrinology-Endocrinologia este știința care studiază glandele hormonale.

Endocrinology (from Greek ἔνδον, endon, "within"; κρίνω, krīnō, "to separate"; and -λογία, -logia) is a branch of biology and medicine dealing with the endocrine system, its diseases, and its specific secretions known as hormones. It is also concerned with the integration of developmental events proliferation, growth, and differentiation, and the psychological or behavioral activities of metabolism, growth and development, tissue function, sleep, digestion, respiration, excretion, mood, stress, lactation, movement, reproduction, and sensory perception caused by hormones. Specializations include behavioral endocrinology and comparative endocrinology.

The endocrine system consists of several glands, all in different parts of the body, that secrete hormones directly into the blood rather than into a duct system. Hormones have many different functions and modes of action; one hormone may have several effects on different target organs, and, conversely, one target organ may be affected by more than one hormone.Endocrinology is the study of the endocrine system in the human body. This is a system of glands which secrete hormones. Hormones are chemicals which affect the actions of different organ systems in the body. Examples include thyroid hormone, growth hormone, and insulin. The endocrine system involves a number of feedback mechanisms, so that often one hormone (such as thyroid stimulating hormone) will control the action or release of another secondary hormone (such as thyroid hormone). If there is too much of the secondary hormone, it may provide negative feedback to the primary hormone, maintaining homeostasis.

In the original 1902 definition by Bayliss and Starling (see below), they specified that, to be classified as a hormone, a chemical must be produced by an organ, be released (in small amounts) into the blood, and be transported by the blood to a distant organ to exert its specific function. This definition holds for most "classical" hormones, but there are also paracrine mechanisms (chemical communication between cells within a tissue or organ), autocrine signals (a chemical that acts on the same cell), and intracrine signals (a chemical that acts within the same cell).

                   http://joe.endocrinology-journals.org/                 

A neuroendocrine signal is a "classical" hormone that is released into the blood by a neurosecretory neuron (see article on neuroendocrinology).

List of seaplanes and amphibious aircraft wwii float planes

The following is a list of seaplanes and amphibious aircraft, which includes floatplanes and flying boats, by country of origin.

Seaplanes are any aircraft that has the capability of landing on water while amphibious aircraft are equipped with wheels to alight on land, as well as being able to land on the water. Flying boats rely on the fuselage or hull for buoyancy, while floatplanes rely on external pontoons or floats. Some experimental aircraft used specially designed skis to skim across the water but did not always have a corresponding ability to float.

This list does not include ekranoplans, 'Wing-In-Ground-effect' (WIG), water-skimmers, wingships or similar vehicles reliant on ground effect.

                        https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_seaplanes_and_amphibious_aircraft                         

Insomnii

Acum stiu sa traiesc... pentru ca exista o diferenta intre „a trai" si „a exista". 
Acum stiu ca eu sunt cea mai importanta persoana din viata mea si n-am sa mai uit asta niciodata. Acum stiu ca intre iubire si ura exista o bariera mult prea fragila si mai stiu ca pentru a-ti transforma un prieten in dusman nu trebuie neaparat sa-i gresesti, ci este de ajuns sa nu ii faci pe plac doar o singura data. 
Acum stiu ca niciun strain nu te poate iubi, nu te poate ajuta si nu te poate ierta asa cum o fac parintii tai. 
Acum stiu ca anumite drumuri au un singur sens si ca pe el nu exista cale de intoarcere. 
Acum stiu ca lucrurile nespuse la timp zadarnic sunt spuse prea tarziu. 
Acum stiu ca uneori e mai bine sa iti ascunzi fericirea de ochii lumii, ca sa nu le starnesti invidia celor neimpliniti, pentru ca nicio fericire nu dureaza atat de mult si atat de intens incat sa combata rautatea permanenta din jur. 
Acum stiu diferenta dintre complimentele dezinteresate si lingusire si raspund la fiecare cu cuvinte potrivite. 
Acum stiu sa nu ma mai pun suflet acolo unde dau de rea-vointa, rea-credinta si prostie. Acum stiu ca in spatele bunelor intentii se pot ascunde uneori si interese proprii. 
Acum stiu ca sensibilitatea este vazuta, de multe ori, ca fiind slabiciune. 
Acum stiu ca este mai onorant sa pierzi decat sa castigi trisand. 
Acum stiu ca a astepta dupa altii inseamna timp pierdut, adica viata scursa fara posibilitatea de a se mai intoarce. 
Acum stiu ca e inutil sa vreau sa ma fac iubita de suflete care n-au inteles singure sa ma iubeasca... Acum stiu ca mai intai trebuie sa incerc sa ma ajut singura si abia apoi sa strig dupa ajutor. 
Acum stiu sa nu mai caut vinovati pentru esecurile mele si sa imi asum responsabilitatea

deplina pentru felul in care arata viata mea. Altfel spus, mi-am acceptat cu demnitate greselile, neputintele si slabiciunile si am ales sa ma iert pentru fiecare dintre ele. "Atunci cand adormim usor, dar ne trezim frecvent in timpul noptii si nu mai putem adormi, ce putem face? Inainte de a raspunde la aceasta intrebare, trebuie sa avem in vedere istoricul complet al bolnavului, al somnului si al trezirilor din timpul noptii, deoarece cauzele intreruperii somnului sunt multiple. Pentru inceput, va recomandam sa tineti un jurnal "de somn" in care sa va notati orele de culcare, orele la care va treziti in timpul noptii, orele dormite pe noapte, cate ore si de cate ori dormiti in timpul zilei si cum va simtiti in timpul zilei. De cele mai multe ori, un astfel de jurnal, va permite sa va "autovindecati", prin descoperirea unor cauze evidente ale intreruperii somnului (de exemplu 1-2 ore de somn in timpul zilei, de 2 ori pe zi). Daca insomia persista in ciuda recomandarilor (bazate pe datele obtinute cu ajutorul jurnalului), care includ o ora de culcare regulata, ora de trezire regulata, cel putin 7-9 ore de somn pe noapte, evitarea noptilor "albe" si a dormitului in timpul zilei, atunci trebuie sa consultati un specialist, care prin analiza atenta a jurnalului si a examenul fizic complet, poate descoperi cauzele insomniei si recomandarea unui tratament adecvat. 
Daca exista indoieli asupra diagnosticului, se recomanda un studiu al somnului pe timpul noptii, o polisomnografie urmata de un numar de teste ale latentei somnului, acesta fiind un mod de a determina cat de somnoroasa este o persoana. Polisomnografia pune diagnosticul si permite inceperea tratamentului specific.